Castelele de pe Valea Loarei
Cu un curs de peste 1000 de km, Loara este cel mai lung fluviu al Franței și unul dintre cele mai spectaculoase de pe continent, în jurul său construindu-se, de-a lungul timpului, o salbă impresionantă de castele, care au dus faima turistică a acestei zone, în întreaga lume.
Loara izvorăște din Masivul Central, din muntele Gebier-le-Jonc, și împarte Franța în două jumătăți, pentru ca apoi să se verse în Oceanul Atlantic. Renumită pentru frumusețea peisajelor, Valea Loarei este, fără îndoială, un fragment însemnat din istoria Franței și cunoscută peste tot în lume datorită celor peste 300 de castele ridicate aici de regii și nobilii francezi. Această zonă a devenit domeniul regilor Franței începând cu secolul al XV-lea, când cel aflat pe tron la vremea respectivă, Carol al VII-lea, este alungat de englezi din Paris, și până în secolul al XVI-lea, când regele Francisc I este luat prizonier de împăratul Imperiului Romano-German, Carol Quintul.
Parada castelelor a început cu fortăreața de la Angers, cunoscută și sub numele de castelul ducilor de Anjou, construită în secolul al XII-lea, cu scopul de a rezista asediilor de durată. Acesta poate fi unul dintre punctele centrale de atracție pentru turiștii care au șansa de a face o entuziasmantă călătorie în această regiune.
Apoi, în perioada Renașterii, Valea Loarei, devine Valea Regilor, reședința preferată a capetelor încoronate, care s-au înconjurat de cei mai renumiți artiști și arhitecți ai vremii. Pe la sfârșitul anilor 1400, regiunea castelelor de pe Valea Loarei este leagănul Renașterii franceze. Timp de mai bine de un secol, suveranii Franței sunt cuprinși de o adevărată febră a construcțiilor, care îi va cuprinde nu doar pe arhitecții locali, ci și pe unii dintre cei mai mari artiști universali.
Refugiul lui Leonardo
În 1495, regele Carol al VIII-lea se întoarce de la războaiele purtate în Italia și aduce cu el muncitori napoletani pricepuți, ca să ridice și în Franța castele după modelul celor din Italia. Sosirea lor la Amboise marchează, în Franța, începutul Renașterii. Primele atinse de suflul renascentist sunt grădinile castelelelor, ornamentate cu statui și fântâni. Nobilii din anturajul regelui și-au ridicat și ei conace somptuoase, cu influențe napoletane, florentine sau lombarde, drept mărturii ale statutului lor.
Ultimul monarh care locuiește pe Valea Loarei, Francisc I, este supranumit Prințul Renașterii și a fost luat prizonier de împăratul Carol Quintul în 1525. Înainte de asta, însă, el este cucerit de această mișcare artistică în timpul războaielor pe care le poartă în Italia. Francisc I se întoarce biruitor de la Marignan, din Italia, în 1515, și îl invită pe maestrul italian Leonardo da Vinci să locuiască în castelul Amboise. Marele artist renascentist acceptă și își petrece ultimii ani din viață în tovărășia regelui francez, pentru care elaborează proiecte de canale, de ecluze, realizează proiectul unui castel și planurile unei grădini.
Valea Loarei a fost înscrisă în anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO, printre cele mai cunoscute și vizitate castele din zonă fiind Chamboard, Chenonceau, Bois, Azay le Rideau, Cheverny, Amboise, Usse, Chaumont, Loches, Saumur și Montsoreau.
