Castelul Huniazilor
Cu zidurile sale groase, turnuri și bastioane, Castelul Huniazilor domină orașul Hunedoara. Acesta este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România.
Castelul are 42 de încăperi, două terase, două poduri și o suprafață construită de 7.000 de metri pătrați. Castelul, ridicat pe o stâncă unde se aflau urmele unui castru roman, a fost dăruit cneazului Voicu, tătăl lui Iancu de Hunedoara, de către regele Sigismund I de Luxemburg, în anul 1409, drept răsplată pentru faptele sale de arme în luptele cu turcii.
După obiceiul nobilimii maghiare, Voicu a luat atunci numele de Hunyadi (de Hunedoara). Mai târziu, Iancu a amenajat cetatea pentru locuit, a construit sala cavalerilor și sala dietei, aripa și turnul ne boisa, un eventual loc de refugiu în caz de primejdie. Transformarea vechii cetăți în castel a debutat după 1440, iar prima etapă de construcție se încheie înainte de 1446, moment la care Iancu de Hunedoara a devenit guvernatorul regatului Ungariei.
Liber la vizită
Astăzi, masiva construcție este un obiectiv turistic renumit nu doar în țară, ci și în străinătate. Accesul în castel se face pe un pod de lemn, susținut pe patru piloni masivi de piatră, plasați în albia pârâului Zlaști.
Castelul a servit atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. De-a lungul timpului, cei care l-au avut în stapânire și-au pus amprenta asupra structurii lui, fiind adăugate săli, camere de onoare și turnuri. Câteva dintre cele mai importante părți ale castelului sunt turnul de apărare „Ne boisa”- Nu te teme, rămas neschimbat de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și Turnul Capistrano, numit astfel după Ioan de Capistrano, un vestit călugăr de la curtea castelului, confesorul lui Ioan Corvin.
Mai amintim Sala Cavalerilor, Turnul buzduganelor, Bastionul alb, care servea drept depozit de bucate, și Sala Dietei, un spațiu folosit cu ocazia diverselor ceremonii. Loggia Matei este una dintre cele mai vechi dovezi ale prezenței artei renascentiste în Transilvania. Pictura din loggie ilustrează legenda familiei Corvinilor.
Calvarul săpării fântânii
În incinta Castelului Huniazilor există o curte interioară în care se află o fântână datând din secolul al XV-lea. O legendă spune că aceasta a fost săpată de trei prizonieri turci a lui Ioan de Hunedoara. Acestora li s-a promis ca își vor recăpăta libertatea atunci când vor termina fântâna și au reușit să găsească apă după 15 ani de muncă. Se spune însă că prizonierii au fost omorâți de urmașul lui Ioan de Hunedoara, care nu a respectat promisiunea dată de predecesorul său.
Familia Corvinilor a avut în stăpânire castelul până în anul 1508, după care, până în secolul al XVIII-lea, acesta va avea nu mai puțin de 22 de proprietari.
În Castelul Huniazilor a fost întemnițat Vlad Țepes înainte de a fi dus în Ungaria, la Vişegrad, după ce a fost detronat, în 1462. Tot aici a fost ținut prizonier și Gheorghe Doja, conducătorul răscoalei de la 1514.