Muzeul Ţăranului Român
Special de sărbători, Travel Mix vă prezintă câteva din cele mai importante destinaţii culturale din capitală. Astăzi ne îndreptăm atenţia către Muzeul Ţăranului Român, care păstrează şi astăzi, în ciuda istoriei agitate, ceva din specificul spiritual al populaţiei rurale româneşti. Posesor al unor colecţii impresionante, Muzeul Ţăranului Român este adăpostit într-o clădire cu valoare de monument istoric, ridicată în stil neo-românesc. Stilul original de expunere, sumedenia de evenimente, conferinţe şi expoziţii găzduite de muzeu şi acţiunile de tip Şcoala Satului fac ca Muzeul Ţăranului Român să iasă în evidenţă prin modernitate şi dinamism.
Rădăcinile muzeului le întâlnim prin 1875, când Titu Maiorescu propune ca, în afară de Muzeul Naţional de Antichităţi să fie înfiinţată şi cea dintâi secţie de artă textilă, cu tot felul de lucruri făcute la ţară: covoare,haine, pânzării, postavuri…De atunci şi până în zilele noastre, muzeul a trăit o istorie zbuciumată.
Astăzi, muzeul are în custodie peste 90.000 de obiecte, adăpostite în clădirea roşie de pe strada Kiseleff. Printre acestea, colecţiile de icoane, cruci şi obiecte decorative nu au cum să nu te copleşească. Poartă peste timp o întreagă lume imaterială de credinţe, tradiţii şi superstiţii.
Muzeul are două colecţii impresionante de icoane: pe sticlă şi pe lemn. În sala dedicată icoanelor pe sticlă veţi da de operele unor pictori naivi, fără studii, care lucrau pe materiale cu imperfecţiuni, fapt ce dă icoanelor un farmec aparte.
Imaginarul pictorilor naivi de odinioară poate părea chiar şocant pentru cei obişnuiţi exclusiv cu icoanele din bisericile ortodoxe.
Alături de icoane, expunerea „Legea Creştinească” este completată de sălile dedicate simbolului crucii.
Semnul crucii apărea peste tot. Obiecte de ceramică, ouă încondeiate, costume populare, leagănul copiiilor. Toate purtau acest simbol religios, cu funcţie de apărare în faţa spiritelor malefice. Un alt motiv important pentru arta populară românească este acela al pomului vieţii.
O poveste interesantă are şi furca de tors.
La etaj, cea mai mare sală este dedicată obiectelor decorative ţărăneşti, dar şi instalaţiilor rurale. Nu lipsesc de-aici nici atelier de fierar, olar sau rotar. O dârstă şi o moară de vânt completează peisajul rural, dar piesa centrală rămâne casa Antonie Mogoş expusă în sala „Casă în casă”. Este vorba de un monument de arhitectură unic în România.
